Calitatea optimă a apei în iazul de grădină!

O apă curată și profund transparentă este doar caracteristica ușor de recunoscut a unei bune calități a apei. Cu toate acestea, cantitatea excesivă sau lipsa substanțelor nutritive prezente în apa iazului de grădină, precum și procesele din sistemul său biologic, nu mai pot fi văzute cu ochiul liber. Prin urmare, este necesară o verificare periodică – care face parte din întreținere – pentru a preveni rapid o problemă, dacă este cazul.

Factori care influențează calitatea apei:

Calitatea apei variază: dură, moale, acidă, alcalină, care poate conține substanțe benefice sau toxice pentru viața acvatică.
Cu ajutorul diferitelor soluții de tratare a apei, putem acționa țintit asupra calității acesteia, accelerând timpul necesar pentru atingerea parametrilor ideali ai echilibrului biologic.

Oxigenul este indispensabil pentru viața acvatică. Dacă nu acordăm atenție nivelului de oxigen din iazul de grădină, ne putem confrunta cu numeroase probleme. În primul rând, proprietarii de crap Koi sunt afectați de problema nivelului de oxigen, deoarece peștii de talie mare necesită mai mult oxigen pentru mișcare și digestie decât semenii lor de talie mică.
Plantele acvatice au, de asemenea, nevoie de oxigen. Este adevărat că ziua produc oxigen, dar noaptea nu. Atunci și ele extrag oxigenul din apă.

Din ce cauză poate apărea deficitul de oxigen?

Scăderea nivelului de oxigen din iaz este cauzată în primul rând de suprapopulare sau de hrănirea excesivă și frecventă. Trebuie să avem grijă să populăm apa doar cu numărul de pești pe care iazul îl poate susține în mod sănătos și să îi hrănim doar cu atâta hrană cât pot consuma într-un timp scurt (o dată pe zi). Descompunerea hranei neconsumate care ajunge în apă necesită o cantitate semnificativă de oxigen, ceea ce poate provoca indirect un deficit de oxigen. (O problemă pot fi și frunzele sau frunzișul căzut în apă, deoarece descompunerea acestora extrage, de asemenea, oxigen din apă.)

Încălzirea din timpul verii și temperaturile ridicate persistente reduc, de asemenea, cantitatea de oxigen dizolvat din apă. Cu ce se poate măsura nivelul de oxigen? Pentru proprietarii experimentați de iazuri de grădină, deficitul de oxigen este rapid vizibil la fauna acvatică, dar cea mai simplă metodă de a măsura valoarea de moment este prin teste de oxigen! Dacă observăm un deficit de oxigen, nivelul acestuia poate fi îmbunătățit rapid printr-o mișcare corespunzătoare a apei (efect de cascadă/pârâu), prin utilizarea unui echipament de aerisire/oxigenare sau cu preparate speciale O2 pentru tratarea apei.

Valoarea pH-ului ne informează dacă apa din iazul de grădină are o reacție acidă, neutră sau alcalină. La un pH de 7, apa este neutră. Dacă valoarea pH-ului este mai mică de 7 - apa iazului este acidă, iar dacă este mai mare de 7 – apa este alcalină. Valorile măsurate cu testele nu indică direct concentrația exactă de acid, ci arată o valoare derivată logaritmic din aceasta.

Când vorbim despre apă dură sau moale în viața de zi cu zi, ne referim la duritatea totală a apei. Duritatea totală a apei variază în iazul de grădină în funcție de cantitatea de calciu și magneziu dizolvate. Pentru viețuitoarele din iaz, apa moale până la mediu dură este ideală (6-16 dGH).

În iazul de grădină se descompun în mod continuu compuși de azot (amoniac – nitriți – nitrați). În timpul descompunerii se formează acizi care pot reduce valoarea pH-ului din iaz. Duritatea carbonatată este responsabilă pentru stabilizarea (tamponarea) valorii pH-ului. Baza efectului de tampon constă în reacția bicarbonatului cu apa și acizii carbonici. Prin consumarea acizilor carbonici, valoarea pH-ului nu scade. Duritatea carbonatată trebuie să fie întotdeauna între 5 și 10 dKH, deoarece se consumă în timpul proceselor de tamponare. Este recomandat ca această valoare să fie măsurată periodic cu teste și completată cu soluții pentru creșterea durității carbonatate.

În iazul de grădină – fel ca în natură – bacteriile se ocupă de descompunerea deșeurilor și materiilor fecale produse de viețuitoare. Dacă înmulțirea bacteriilor este împiedicată sau influențată negativ de ceva, substanțele nocive și toxice se pot acumula în apă.

În cazul suprapopulării, apa poate fi grav încărcată de amoniacul acumulat. O valoare ce depășește 0,5 mg/l reprezintă deja un pericol grav pentru pești; problema trebuie remediată imediat printr-un schimb parțial de apă și prin utilizarea preparatelor pentru reducerea nivelului de amoniac.

O valoare ce depășește 0,5 mg/l reprezintă un pericol.

O valoare ce depășește 50 mg/l este periculoasă.

Fosforul este un nutrient indispensabil pentru dezvoltarea sănătoasă a plantelor acvatice, însă în cantități excesive poate provoca o algefacere puternică, deoarece servește ca hrană nu doar pentru plante, ci și pentru alge. Cele mai frecvente cauze sunt: curățarea necorespunzătoare – slabă, pătrunderea substanțelor organice în apă (utilizarea pământului de flori în loc de pământ special pentru iaz la plantarea plantelor acvatice), apa uzată sau apa de proastă calitate utilizată la completare. Acumularea de fosfor poate fi ridicată în sedimente, de aceea este recomandat ca acesta să fie curățat în mod regulat.

Cu un test de fosfați putem determina rapid dacă avem motive de îngrijorare!
Dacă ne confruntăm cu o contaminare cu fosfor, trebuie neapărat să determinăm cauza acesteia și să remediem rapid problema! Împotriva conținutului ridicat de fosfor putem aplica schimburi parțiale de apă sau preparate speciale. Schimbul parțial de apă este o soluție simplă dacă dispunem de apă de bună calitate (de ex. apă colectată din ploaie) sau dacă adăugăm apă verificată în prealabil cu teste de iaz.

Dozarea preparatelor tehnice pentru iaz, cum ar fi Fosfat Minus, poate fi, de asemenea, o soluție perfectă, deoarece leagă fără probleme fosfații înainte ca aceștia să servească drept hrană pentru formarea algelor. Preparatul îmbunătățește și descompunerea nămolului.

Dacă într-un iaz de grădină stabilizat echilibrul natural se perturbă, cu răbdare și puțin mai multă atenție, acesta poate fi restabilit de cele mai multe ori. Misiunea este "doar" de a găsi cauza și de a elimina cât mai curând starea periculoasă pentru fauna acvatică.

Din experiența noastră, noii proprietari de iazuri înțeleg prin calitatea corespunzătoare a apei transparența acesteia, motiv pentru care cea mai mică modificare a clarității provoacă panică. O apă curată poate fi de proastă calitate, în timp ce o apă ușor decolorată sau cu alge poate fi totuși sănătoasă.
Să trecem în revistă problemele caracteristice, fără a avea pretenția de a fi exhaustivi.
Reacția chimică

Calitatea chimică a apei este caracterizată cel mai bine de valoarea pH-ului. Determinarea acesteia se face de obicei cu hârtie de turnesol. Din punctul de vedere al viețuitoarelor, o valoare cuprinsă între 6,5 și 8 este corespunzătoare. Valoarea pH-ului trebuie măsurată întotdeauna în aceeași perioadă a zilei, deoarece variază semnificativ pe parcursul zilei. Cea mai scăzută valoare se înregistrează în zori, iar cea mai ridicată după-amiaza. O fluctuație acceptabilă este de aproximativ 1 unitate, astfel încât pH-ul să rămână între cele două limite pe parcursul întregii zile.
În cazul unui pH scăzut, valoarea trebuie crescută, însă această problemă este foarte rară.
Caracteristică este creșterea valorii pH-ului. În cazul iazurilor cu pești, o valoare de peste 8,5 necesită o intervenție imediată, deoarece există pericolul de intoxicație. Modificarea rapidă și de amploare a pH-ului este, de asemenea, periculoasă pentru pești, motiv pentru care ajustarea trebuie făcută în mai mulți pași. Cea mai simplă metodă este schimbul parțial de apă sau, dacă și sursa de apă disponibilă are o valoare ridicată, adăugarea de soluții pentru reducerea pH-ului. Funcționarea continuă a aeratoarelor ajută, de asemenea, la restabilirea valorii pH-ului.
Printr-o măsurătoare în zori și una după-amiaza putem determina amplitudinea fluctuației zilnice. În cazul unei fluctuații mari, trebuie măsurat conținutul de carbonați din apă și crescut dacă este necesar, deoarece capacitatea de tamponare a pH-ului depinde de acesta. Acest lucru se poate face prin plasarea câtorva bucăți de piatră calcaroasă în fluxul de apă sau prin utilizarea produselor de îngrijire.
Temperatura

Într-un iaz de grădină proiectat cu grijă, de o adâncime corespunzătoare și populat cu plante, se poate menține intervalul ideal de 20-25°C. Ulterior, în afară de umbrire, nu putem face prea multe împotriva supraîncălzirii, însă umbrirea trebuie neapărat asigurată.
Oxigenul

Un element vital. Scăderea oxigenului este cauzată de dezvoltarea excesivă a algelor, dar și de moartea bruscă a acestora, de unde și necesitatea de atenție la utilizarea algicidelor. Suprapopularea cu pești și reducerea vegetației duc, de asemenea, la deficit de oxigen. Odată cu creșterea temperaturii, capacitatea apei de a absorbi oxigen scade.
Suplimentarea se poate face cel mai simplu prin plantarea de plante oxigenante, prin funcționarea unei pompe de aerare, a unei cascade sau a unei fântâni arteziene. Într-un iaz decorativ cu o reacție chimică și o temperatură corespunzătoare, starea de deficit de oxigen nu este una caracteristică.
Azotul

La descompunerea materiilor organice se formează ioni de amoniu și amoniac toxic pentru pești. Raportul dintre cele două depinde de valoarea pH-ului și de temperatura apei; la valori mai ridicate, cantitatea de amoniac crește, mărind riscul de intoxicație. În mediu bogat în oxigen, ionul de amoniu este transformat cu ajutorul bacteriilor mai întâi în nitriți toxici, iar apoi în nitrați care servesc drept hrană pentru plante. Peștii mănâncă plantele sau acestea mor, generând din nou materie organică în descompunere. Acest proces se numește circuitul azotului.

Într-un iaz de grădină echilibrat, nivelul corespunzător de amoniac și nitriți este zero. În cazul iazurilor cu volum mai mic, suprapopularea peștilor, hrănirea excesivă și/sau pătrunderea resturilor vegetale din exterior pot crește atât de mult cantitatea de materie organică în descompunere, încât bacteriile din iaz nu mai fac față descompunerii. În astfel de cazuri este utilă folosirea filtrelor biologice, al căror avantaj este că, pe lângă îndepărtarea mecanică a impurităților, accelerează circuitul azotului.
Fosforul

Este un nutrient important pentru plante, însă o concentrație excesivă este una dintre cauzele apariției algelor. Algele pot absorbi și stoca extrem de rapid fosforul neutilizat de vegetație. Un nivel ridicat de fosfați poate fi cauzat de îngrășămintele sau resturile de apă uzată spălate din sol în cazul umplerii din fântână. La iazurile decorative, pot pătrunde în apă resturi de iarbă de la cositul din jurul iazului sau frunze căzute, care trebuie îndepărtate cât mai curând. Dacă în iaz s-a format un sediment semnificativ, acesta trebuie curățat, deoarece fosforul se acumulează în sediment.
Algefacerea (Apariția algelor)

Prevenirea formării algelor este mai ușoară decât stârpirea celor existente. Prevenția trebuie luată în considerare încă de la proiectarea iazului de grădină.

• Unitatea cu raze UV integrată în sistemul de filtrare biologică împiedică înmulțirea algelor în suspensie (apă verde).
• Asigurarea unei adâncimi corespunzătoare a apei protejează iazul de supraîncălzirea din timpul verii, care este, de asemenea, o cauză a dezvoltării algelor. Importanța acesteia este demonstrată de faptul că chiar și în lacurile naturale cu suprafață mare, cum este Balaton, nivelul scăzut al apei provoacă probleme grave.
• Terasele trebuie amenajate în funcție de cantitatea și tipul plantelor ce urmează a fi plantate.

În cazul unui iaz decorativ proaspăt amenajat, înflorirea apei este un fenomen natural cauzat de înmulțirea algelor în suspensie. Plantele proaspăt plantate absorb nutrienții încet, iar bacteriile au nevoie de timp pentru a se multiplica. În mod normal, în câteva săptămâni se stabilește echilibrul, iar apa se limpezește. Procesul de limpezire poate fi accelerat cu ajutorul culturilor de bacterii de start. Un fenomen similar se observă în timpul încălzirii bruște din primăvară și vara, în cazul schimburilor mai mari de apă.

În alte cazuri, apariția algelor – în funcție de gravitate – nu este neapărat dăunătoare, dar este un fenomen nedorit în iazurile decorative. La iazurile de grădină de volum mai mic, dacă înflorirea apei nu încetează, se recomandă instalarea unui filtru biologic. Apariția algelor pe parcursul anului indică o modificare a calității apei. Cauzele pot fi numeroase.
Cauze caracteristice:

• supraîncălzirea,
• hrănirea excesivă sau suprapopularea peștilor,
• moartea plantelor,
• excesul de nutrienți provenit din surse externe.

După restabilirea calității apei, de regulă dispare și problema algelor.

Apariția algelor filamentoase începe de obicei pe pietrele din apele puțin adânci și stagnante. Alga trebuie îndepărtată din iaz cât mai curând – înainte de a se înmulți. Apa curată, transparentă pe toată adâncimea favorizează formarea algelor filamentoase, deoarece lumina necesară creșterii algelor este disponibilă pe toată secțiunea iazului. Prin recircularea apei și umbrire, procesul poate fi oprit de cele mai multe ori.

În cazul unei dezvoltări masive a algelor, prin utilizarea algicidelor pot fi stârpite atât algele în suspensie, cât și cele filamentoase. Pentru ca rezultatul să fie durabil, nu este suficient doar să turnăm lichidul sau să punem tableta în apă și să așteptăm. Distrugerea algelor fără filtrare mecanică duce rareori la rezultate de durată, deoarece algele distruse rămase în apă servesc drept hrană pentru generația viitoare prin descompunerea lor. Aerarea este, de asemenea, indispensabilă, deoarece descompunerea deșeurilor organice acumulate necesită mai mult oxigen. Moartea bruscă a algelor poate cauza un deficit temporar de oxigen chiar și cu aerare, motiv pentru care combaterea algelor în iazurile cu pești trebuie efectuată, pe cât posibil, în orele însorite ale după-amiezii, când nivelul de oxigen din apă este cel mai ridicat.

Trebuie să știm însă că nici algicidele nu pot face minuni dacă nu a fost eliminată cauza care a provocat apariția algelor; problema va reveni devreme sau târziu.